COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Regimul regulilor de competenţă.
Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Cereri accesorii, adiţionale şi incidentale. 1.
(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 (Cererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.)
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Cereri accesorii, adiţionale şi incidentale. 2.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Cereri accesorii, adiţionale şi incidentale. 3.
(3) Când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Apărări şi incidente procedurale. 1.
(1) Instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt de competenţa exclusivă a altei instanţe.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Apărări şi incidente procedurale. 2.
(2) Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Cererea în constatare.
În cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Alegerea de competenţă. 1.
(1) Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Alegerea de competenţă. 2.
(2) În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Competenţa facultativă. 1.
(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Competenţa facultativă. 2.
(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Competenţa facultativă. 3.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Dispoziţii speciale. Incidente privind arbitrajul.
Competenţa ce revine instanţelor judecătoreşti în legătură cu incidentele privind arbitrajul reglementat de prezentul cod aparţine în toate cazurile tribunalului în circumscripţia căruia are loc arbitrajul.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Excepţia de necompetenţă. 1.
(1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Excepţia de necompetenţă. 2.
(2) Necompetenţa este de ordine publică:1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Excepţia de necompetenţă. 3.
(3) În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Invocarea excepţiei. 1.
(1) Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Invocarea excepţiei. 2.
(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Invocarea excepţiei. 3.
(3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Invocarea excepţiei. 4.
(4) Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Verificarea competenţei. 1.
(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Verificarea competenţei. 2.
(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Soluţionarea excepţiei. 1.
(1) Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Soluţionarea excepţiei. 2.
(2) Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Soluţionarea excepţiei. 3.
(3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Soluţionarea excepţiei. 4.
(4) Dacă instanţa se declară necompetentă şi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de competenţa instanţelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Conflictul de competenţă. Cazuri.
Există conflict de competenţă:1. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces;2. când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Suspendarea procesului.
Instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata cauzei şi va înainta dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Soluţionarea conflictului de competenţă. 1.
(1) Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Soluţionarea conflictului de competenţă. 2.
(2) Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Soluţionarea conflictului de competenţă. 3.
(3) Conflictul de competenţă ivit între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Soluţionarea conflictului de competenţă. 4.
(4) Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Dispoziţii speciale. 1.
(1) Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Dispoziţii speciale. 2.
(2) Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Dispoziţii speciale. 3.
(3) Conflictul dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se soluţionează de Completul de 5 judecători.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Dispoziţii speciale. 4.
(4) Dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor specializate.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Necompetenţa şi conflictele de competenţă. Probele administrate în faţa instanţei necompetente.
În cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia litispendenţei. 1.
(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia litispendenţei. 2.
(2) Excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului în faţa instanţelor de fond.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia litispendenţei. 3.
(3) Când instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe învestite.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia litispendenţei. 4.
(4) Când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia litispendenţei. 5.
(5) Încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odată cu fondul.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia litispendenţei. 6.
(6) Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia litispendenţei. 7.
(7) Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi atunci când procesele identice se află pe rolul aceleiaşi instanţe.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia conexităţii. 1.
(1) Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia conexităţii. 2.
(2) Excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia conexităţii. 3.
(3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul şi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe. Dacă instanţele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanţa superioară în grad.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia conexităţii. 4.
(4) Când una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se face la acea instanţă. Dispoziţiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile. ((2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.).
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Litispendenţa şi conexitatea. Excepţia conexităţii. 5.
(5) În orice stare a judecăţii procesele conexate pot fi disjunse şi judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Temeiul strămutării. 1.
(1) Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Temeiul strămutării. 2.
(2) Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Temeiul strămutării. 3.
(3) Constituie motiv de siguranţă publică împrejurările excepţionale care presupun că judecata procesului la instanţa competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Cererea de strămutare. 1.
(1) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a procesului.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Cererea de strămutare. 2.
(2) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranţă publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Instanţa competentă. 1.
(1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare. (Conform Deciziei C.C. nr. 558/2014, dispoziţiile sunt constituţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părţi, nu se raportează la calitatea de parte a curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului).
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Instanţa competentă. 2.
(2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre depunerea cererii instanţa de la care se cere strămutarea.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Instanţa competentă. 3.
(3) La primirea cererii de strămutare, instanţa competentă să o soluţioneze va putea să solicite dosarul cauzei.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Suspendarea judecării procesului. 1.
(1) La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Suspendarea judecării procesului. 2.
(2) Încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Suspendarea judecării procesului. 3.
(3) Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgenţă instanţei de la care s-a cerut strămutarea.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Judecarea cererii. 1.
(1) Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Judecarea cererii. 2.
(2) Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Judecarea cererii. 3.
(3) Instanţa de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoştinţată, de îndată, despre admiterea sau respingerea cererii de strămutare.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Efectele admiterii cererii. 1.
(1) În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de la care se cere strămutarea.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Efectele admiterii cererii. 2.
(2) Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate. În cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Efectele admiterii cererii. 3.
(3) Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a strămutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. În caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanţă din circumscripţia celei care a soluţionat calea de atac.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Formularea unei noi cereri de strămutare. 1.
(1) Strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Formularea unei noi cereri de strămutare. 2.
(2) Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadmisibilă dacă pricina se află pe rolul aceleiaşi instanţe.
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei. Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei. Delegarea instanţei.
Când, din cauza unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece procesul.